BREAKING NEWS:
“Un bărbat din statul Essence a fost descoperit nemirosind a parfum. Un reporter al C.H.A.N.E.L.5 News, Miss Odor Flavour s-a ciocnit întâmplător de omul care nu se dă cu parfum şi l-a întrebat legitim:
“Dom’le dar chiar nu te dai cu parfum? Că puţi.” Şi omul care nu se dă cu parfum i-a răspuns:
“Nu!” şi a trecut mai departe.
Reporteriţa noastră de investigaţii a rămas şocată pe bună dreptate de obrăznicia omului şi atunci când s-a dezmeticit era prea târziu pentru a-i mai lua urma. Acest incident s-a petrecut acum şapte luni şi de atunci omul care nu se dă cu parfum este căutat prin tot statul Essence. Nimeni nu se ştie cum arată, nimeni nu ştie unde locuieşte, nimeni nu ştie nimic despre el.
Cazul este cu atât mai şocant dacă ne gândim că omul se pare că locuieşte în oraşul Eau De Parfum, o bine cunoscută staţiune balneoclimaterică în care sunt peste 33 de izvoare din care curge non stop parfum de la cele mai renumite firme. Dăm legătura domnişoarei Miss Odor Flavour care se află pe teren. Miss OF ai legătura:
— Da, am preluat legătura…doamnelor şi domnilor vă relatez acest caz şocant de la presupusa faţă a locului, întrucât aici se bănuieşte că locuieşte omul care nu se dă cu parfum. Acum mai bine de şase luni, aproape şapte, relatam de la “Izvorul Numărul Paişpe D&G” despre efectele benefice ale izvoarelor parfumate, când un om în vârstă a trecut prin spatele meu răspândind un odor nemaiîntâlnit.
Mi-am întrerupt relatarea live şi l-am întrebat:
“Dom’le dar chiar nu te dai cu parfum? Că puţi.” Şi omul care nu se dă cu parfum mi-a răspuns:
“Nu!” şi a plecat mai departe. Nu se ştie nimic despre el. Se bănuieşte că este în vârstă înaintată, undeva aproape de 80 de ani şi că locuieşte pe stradă.
Puteţi revedea imaginile surprinse la acea vreme. Miss Cherie Dior, ai legătura.
— Da, mulţumesc Miss Odor Flavour. Aici în studio discut această problemă esenţială cu colegul meu Roberto Poeme şi invitatul special doctorul în parfumeologie Allure Amouage. Dr. Amouage ce părere aveţi despre acest caz şocant?
— Mda domniţică, după cum bine ştiţi, parfumul sau mai bine zis esenţele bine-mirositoare sunt cunoscute din antichitate. Probabil că D-zeu după ce a creat lumea şi înainte să-l creeze pe Adam, s-a dat cu parfum. Pentru că muncise şi era transpirat după efortul de 6 zile. A făcut un duş apoi s-a dat cu parfum. Deci parfumul este folosit de când este populată această planetă. Este de neconceput că există cineva care nu se dă cu parfum. Când suntem mici parfumatul revine în sarcina părinţilor care se îngrijesc ca să nu treacă o zi fără să fim parfumaţi. La luat din moţ, pe tăviţă se pun 13 testere de parfum şi nimic altceva, astfel încât să se vadă gustul copilului, opţiunea lui de viitor. Diferitele familii olfactive: floral, vanilie, briza mării …”
— Mă scuzaţi că vă întrerup, dar eu chiar acum mă dau cu parfum. Discursul dumneavoastră mi-a făcut poftă să mă dau cu parfum.
— Mda domniţică, de câte ori pe zi vă daţi cu parfum?
— Dr. Amouage de cel puţin zece ori. Uneori mă trezesc şi noaptea să mă parfumez. Cel mai rău e când sunt răcită şi transpir. Atunci îl pun pe prietenul meu să mă parfumeze din 5 în 5min. Că nu suport mirosul ăla infect de transpiraţie.
— Hihihi daa, şi eu mă parfumez şi când mă cac.
— Am înţeles domnule Roberto Poeme. Foarte bine. Vedeţi dragilor…din cauza asta este un caz şocant, patologic chiar, care cu siguranţă va face istorie. Cine a mai pomenit să nu te parfumezi?
— Nimeni.” A spus Miss Cherie Dior.
— Da. Nimeni. A răspuns şi Roberto Poeme.
— Exact! A continuat Dr. Amouage. Cei şapte ani de acasă contează. Baza educaţiei pe pământ, cei şapte ani fără de care nu poţi începe o viaţă sănătoasă şi corectă, abc-ul vieţii parfumate sunt cei mai importanţi. Atunci este perioada în care se distinge şi totodată se deprinde mirosul, se învaţă aromele şi se asortează parfumul la ţinută, la momentul zilei şi bineînţeles la starea persoanei. Lipsa celor şapte ani ar trebui pedepsită cu moartea. E drept că până acum nu s-a pus problema asta, dar acum, odată cu acest individ, va trebui să luăm măsuri drastice. Nu putem scăpa din mână acest caz. Să împiedicăm să ajungă o molimă. Nu putem lăsa la voia întâmplării şi să trecem nepăsători pe lângă… subiectul ăsta(pentru că nu pot să-i spun om dacă nu se parfumează). Aberaţia asta umană. Acest început de sfârşit. Trebuie să ne mobilizăm. Trebuie să reacţionăm şi să luăm măsuri.
— Aveţi perfectă dreptate domnule doctor.
— Am domniţică. Ştiu bine că am. Îmi aduc aminte de o întâmplare jenantă. Eram în anul doi la facultatea de Parfumeologie. La seminarul: "Influenţele italiene în parfumerie", când am constatat că aveam buzunarul rupt la pantaloni şi pierdusem parfumul în formă de ţigaretă de care nu mă despărţeam niciodată. Am avut un şoc, am crezut că mor. Parcă transpiraţia ţâşnea din mine. Noroc cu o colegă Miss Kate Shalimar care avea la ea un parfum bărbătesc exact aceeaşi marcă şi…
— Mă scuzaţi că vă întrerup, dar tocmai am primit noi informaţii despre acest individ. Colega mea Miss Aqua di Amoureuse relatează de pe teren.
— Da. Într-adevăr, relatez de pe teren.
Indignarea publică a ajuns la paroxism. Zeci de cetăţeni oripilaţi de gestul fără precedent al omului care nu se dă cu parfum au sunat la redacţie şi ne-au dat diferite informaţii cu privire la potenţiala apariţie a lui. Din mai bine de trei sute de indicaţii, una s-a dovedit totuşi corectă. Mă aflu acum la poalele dealului în vârful căruia locuieşte omul care nu se dă cu parfum. Colegul meu Paco Ambre Noir vă va arăta în premieră casa în care locuieşte bestia. Paco, te rog să îndrepţi camera către vârful dealului. Camera s-a desprins de chipul aranjat al prezentatoarei şi s-a îndreptat spre casa de pe deal.
— Mulţumesc Paco.
Doamnelor şi domnilor, vreau să vă spun că reporteri din întreaga lume au plecat în căutarea omului care nu se dă cu parfum.
E un caz şocant pentru umanitate. “Cum să nu te dai cu parfum?” asta-i întrebarea zilei, care circulă pe buzele fiecărui om. Ziarele titrează cu litere de-o şchioapă despre omul care nu se dă cu parfum. Televizoarele vuiesc non-stop.
După cum bine ştiţi s-a format o comisie din medici specialişti urmând a fi trimisă la faţa locului. Un neurolog, un orl-ist, un psihiatru şi un endocrinolog. Răspunsul stă în mâinile celor patru doctori renumiţi. La ieşirea din clinica de specialitate, în drum spre bărbatul care nu se dădea cu parfum, specialistul neurolog ne-a declarat: “Este ceva nemaiîntâlnit.
Cum să nu te dai cu parfum? Este un caz deosebit de grav şi va fi tratat ca atare. Nu ne aşteptăm la rezultate imediate, dar, cu perseverenţă şi atentă supraveghere, vom reuşi.” Acum l-am găsit. Veniţi oameni buni să terminăm cu mizeria asta umană.
*
Am închis televizorul şi cu mâinile tremurânde, ofilite şi pline de pete, am depărtat puţin perdelele pentru a mă uita pe fereastră. Ştiam că mă vor găsi până la urmă. Dacă idioata aia de reporteriţă nu s-ar fi ciocnit de mine în timpul reportajului aş fi putut să mor în linişte. Singur şi incognito, aşa cum am trăit toată viaţa. Oricum nu avea cine să mă plângă. Nu aveam nici măcar o pisică sau un papagal. Câinele orbise de vreo doi ani şi surzise vara asta. Acum stătea cu botul pe labe şi nu ştiam dacă doarme sau e treaz. Niciodată nu ştiam. Ieşeam din casă şi-i lăsăm mâncare în faţa lui, aproape de bot ca să o poată mirosi. Dacă nu-i murise şi simţul ăsta. Mâncarea dispărea din farfurie dar nu-l mai văzusem demult să mănânce. Poate i-o mâncau păsările. Apoi intram în casă la cărţile mele.
Eram pregătit. Nu aveam să mor fără luptă. La ferestrele din living erau aliniate pe trepiede de susţinere două RPK-uri de 7.62 mm. De pervaz se sprijineau un AG-9 şi un M72A5 LAW încărcate. Am deschis cutia de lemn în care era muniţie de 7.62 şi 5.56 mm şi grenade defensive F1. Am armat cele două RPK-uri şi am ridicat piedica.
Prin lunetă montată pe Sig-ul 551-A1 am privit la mulţimea furioasă care se adunase la baza dealului. Agitau furioşi în aer puşti şi pistoale de diferite mărci şi ani de fabricaţie. Se adunaseră şi vreo două dube tv care transmiteau live. L-am văzut şi pe doctorul Amouage agitându-se cu ochii ieşiţi din orbite. Am lăsat SIG-ul şi am lua SVD-ul dotat cu PSO-1 şi amortizor.
Am fixat crucea verde a lunetei exact pe fruntea doctorului. Nimeni n-a auzit nimic dar au văzut cum doctorul rămâne cu gura deschisă preţ de o secundă şi apoi se prăbuşeşte la pământ. După un moment scurt de uimire mulţimea furioasă a început să urce dealul spre casa mea. Am luat SIG-ul şi l-am strâns bine în mâinile tremurânde. Am potrivit siguranţă la F şi am băgat glonţ pe ţeavă. Mâine aş fi făcut 80 de ani.
— La dracu cu parfumul vostru!